2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boccie sf [At: H VII, 156 / Pl: ~cii / E: nct] (Reg) Boccea (1).

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

boccíu, ~cíe [At: BELDIMAN, TR. 368 / V: buc~ / Pl: ~cii / E: tc bokçu] 1-2 sm (Îvr) Curățător de latrine sau gropi. 3 sm (Îvr) Bădăran. 4 sm (Îvr) Palavragiu. 5 a (Pfm; d. oameni) Cu trăsături urâte sau diforme. 6 a (D. față, trăsături etc.) Urât. 7 a (Fig; d. oameni; îlaj) ~ de cap Prost.

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Regional, despre oameni) Care are trăsături grosolane, butucănoase, urîte. Flăcăul... s-a însurat cu alta, cu una boccie, cu avere. STANCU, D. 47. ♦ (Substantivat) Bădăran; om greu de cap, prost. Nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, O. II 76.

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi.

bocciu (bucciu) m. 1. cel ce taie vitele la zalhana; 2. fig. mitocan: nu face pentru d-ta să stai între boccii CAR. [Învechit bocciu, curățitor de latrine = turc. BOKČY]. ║ a. fam. 1. grosolan, ordinar vorbind de oameni sau de lucruri; 2. Mold. bucciu la cap, gros, tâmpit.

boccíŭ, -ie adj. (turc. bočky). Triv. Grosolan, ordinar: om, lucru bocciŭ. S.m. Vechĭ. Curățitor de latrine (bucciŭ). Tăĭetor de vite, parlagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

boccíu adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOCCÍU s. v. parlagiu, vidanjor.

BOCCÍU adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.

bocciu adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boccíu (boccíi), s. m.1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bocciu, -ie, boccii adj. (pop.) urât, cu trăsături grosolane

Intrare: boccie
boccie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bocciu
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocciu
  • bocciul
  • bocciu‑
  • boccie
  • boccia
plural
  • boccii
  • bocciii
  • boccii
  • bocciile
genitiv-dativ singular
  • bocciu
  • bocciului
  • boccii
  • bocciei
plural
  • boccii
  • bocciilor
  • boccii
  • bocciilor
vocativ singular
  • bocciule
  • boccie
  • boccio
plural
  • bocciilor
  • bocciilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocciu

etimologie: