3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boccía sf [At: DN3 / Pl: ~cii / E: it boccia] Minge de lemn folosită la bocce.

BÓCCIA s.f. Minge de lemn folosită în jocul bocce. [Pron. boc-cia. / < it. boccia].

BÓCCIA s. n. joc sportiv, de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște mingi de lemn. (< it. boccia)

boccíu, ~cíe [At: BELDIMAN, TR. 368 / V: buc~ / Pl: ~cii / E: tc bokçu] 1-2 sm (Îvr) Curățător de latrine sau gropi. 3 sm (Îvr) Bădăran. 4 sm (Îvr) Palavragiu. 5 a (Pfm; d. oameni) Cu trăsături urâte sau diforme. 6 a (D. față, trăsături etc.) Urât. 7 a (Fig; d. oameni; îlaj) ~ de cap Prost.

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Regional, despre oameni) Care are trăsături grosolane, butucănoase, urîte. Flăcăul... s-a însurat cu alta, cu una boccie, cu avere. STANCU, D. 47. ♦ (Substantivat) Bădăran; om greu de cap, prost. Nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, O. II 76.

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi.

bocciu (bucciu) m. 1. cel ce taie vitele la zalhana; 2. fig. mitocan: nu face pentru d-ta să stai între boccii CAR. [Învechit bocciu, curățitor de latrine = turc. BOKČY]. ║ a. fam. 1. grosolan, ordinar vorbind de oameni sau de lucruri; 2. Mold. bucciu la cap, gros, tâmpit.

boccíŭ, -ie adj. (turc. bočky). Triv. Grosolan, ordinar: om, lucru bocciŭ. S.m. Vechĭ. Curățitor de latrine (bucciŭ). Tăĭetor de vite, parlagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

boccíu adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOCCÍU s. v. parlagiu, vidanjor.

BOCCÍU adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.

bocciu s. v. PARLAGIU. VIDANJOR.

bocciu adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boccíu (boccíi), s. m.1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bocciu, -ie, boccii adj. (pop.) urât, cu trăsături grosolane

Intrare: boccia (joc)
boccia (joc) substantiv neutru
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccia
  • bocciaul
  • bocciau‑
plural
genitiv-dativ singular
  • boccia
  • bocciaului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: boccia (minge)
boccia (minge) substantiv feminin
substantiv feminin (F162)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccia
  • boccia
plural
genitiv-dativ singular
  • boccii
  • bocciei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bocciu
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocciu
  • bocciul
  • bocciu‑
  • boccie
  • boccia
plural
  • boccii
  • bocciii
  • boccii
  • bocciile
genitiv-dativ singular
  • bocciu
  • bocciului
  • boccii
  • bocciei
plural
  • boccii
  • bocciilor
  • boccii
  • bocciilor
vocativ singular
  • bocciule
  • boccie
  • boccio
plural
  • bocciilor
  • bocciilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocciu

etimologie: