10 definiții pentru boccealâc buccealâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

boccealâc sn [At: (a. 1783) URICARIUL XXI, 368 / V: bogce~, buc~, bohce~ / Pl: ~uri / E: tc bohçalik] (Înv) 1 Boccea (6). 2 Pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui.

BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Tc. bogçialîc.

boccealâc n. 1. învelitoare: boccealâcuri de stofă OD.; 2. dar în primeneli oferit într’o boccea mirelui din partea miresei: boccealâc două șaluri, două blane de jder AL. [Turc. BOGČALYK].

BOCCEALÎ́C, boccealîcuri, s. n. (Învechit) Boccea (1); (în special) pachet cu rufe și haine pe care mireasa le dăruia mirelui. Boccealîcuri de stofă cu așternuturi de agabaniu (=o stofă scumpă). ODOBESCU, S. 1134. Boccealîcul: două șaluri... două blane de jder, două de vulpe. ALECSANDRI, T. I 141. – Variantă: (popular) buccealîc (TEODORESCU, P. P. 164) s. n.

boccealî́c n., pl. urĭ (turc. boghčalyk). Vechĭ. Învălitoare de pînză. Azĭ. Rar. Rufe oferite (adică „dar oferit într’o boccea”) de mireasă mireluĭ, nuneĭ și soacreĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealâc s. n., pl. boccealâcuri

Intrare: boccealâc
boccealâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccealâc
  • boccealâcul
  • boccealâcu‑
plural
  • boccealâcuri
  • boccealâcurile
genitiv-dativ singular
  • boccealâc
  • boccealâcului
plural
  • boccealâcuri
  • boccealâcurilor
vocativ singular
plural
buccealâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buccealâc
  • buccealâcul
plural
  • buccealâcuri
  • buccealâcurile
genitiv-dativ singular
  • buccealâc
  • buccealâcului
plural
  • buccealâcuri
  • buccealâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boccealâc buccealâc

  • 1. învechit Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boccea attach_file 2 exemple
    exemple
    • Boccealîcuri de stofă cu așternuturi de agabaniu (= o stofă scumpă). ODOBESCU, S. 1134.
      surse: DLRLC
    • Boccealîcul: două șaluri... două blane de jder, două de vulpe. ALECSANDRI, T. I 141.
      surse: DLRLC

etimologie: