2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bobinat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bobina] 1-2 Înfășurat pe (sau ca) o bobină.

bobinat1 sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 11/4 / E: bobina] 1-2 Bobinare (1-2).

bobinat2, -ă adj. Care este înfășurat pe sau ca o bobină. • pl. -ți, -te. /v. bobina.

bobinat1 s.n. Faptul de a bobina. • /v. bobina.

BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

bobina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: bobină] 1-2 A înfășură un fir (un film etc.) în jurul unui mosor (sau unei bobine).

bobina vb. I. tr. 1 A înfășură, a încolăci (un fir, un cablu) în jurul unui mosor, al unei bobine etc. 2 (fam.) A mînca lacom, cu poftă. De foame a bobinat tot ce-a găsit. • prez.ind. -ez. /<fr. bobiner.

BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. (întrebuințat și absolut; cu privire la un fir, un cablu, un film etc.) A înfășură, a depăna (în jurul unei bobine); a face bobină.

BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.

BOBINA vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].

BOBINA vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)

A BOBINA ~ez tranz. (fire, cabluri etc.) A înfășura pe o bobină. /<fr. bobiner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bobina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bobinez, 3 bobinea; conj. prez. 1 sg. să bobinez, 3 să bobineze

bobina (a ~) vb., ind. prez. 3 bobinea

bobina vb., ind. prez. 1 sg. bobinez, 3 sg. și pl. bobinea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: bobinat
bobinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobinat
  • bobinatul
  • bobinatu‑
  • bobina
  • bobinata
plural
  • bobinați
  • bobinații
  • bobinate
  • bobinatele
genitiv-dativ singular
  • bobinat
  • bobinatului
  • bobinate
  • bobinatei
plural
  • bobinați
  • bobinaților
  • bobinate
  • bobinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bobina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bobina
  • bobinare
  • bobinat
  • bobinatu‑
  • bobinând
  • bobinându‑
singular plural
  • bobinea
  • bobinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bobinez
(să)
  • bobinez
  • bobinam
  • bobinai
  • bobinasem
a II-a (tu)
  • bobinezi
(să)
  • bobinezi
  • bobinai
  • bobinași
  • bobinaseși
a III-a (el, ea)
  • bobinea
(să)
  • bobineze
  • bobina
  • bobină
  • bobinase
plural I (noi)
  • bobinăm
(să)
  • bobinăm
  • bobinam
  • bobinarăm
  • bobinaserăm
  • bobinasem
a II-a (voi)
  • bobinați
(să)
  • bobinați
  • bobinați
  • bobinarăți
  • bobinaserăți
  • bobinaseți
a III-a (ei, ele)
  • bobinea
(să)
  • bobineze
  • bobinau
  • bobina
  • bobinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bobina, bobinezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.