2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

BOBÁICĂ, bobăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. În graba mare tîrîră una dintre luntri în apă și, potrivind cu aceeași grabă bobăicile și aruncînd înăuntru căngile și topoarele, săriră într-însa. DUNĂREANU, N. 207. – Pronunțat: -bai-.

BOBÁICĂ, bobăici, s. f. (Reg.) Vâslă, lopată. – Ucr. babaika.

bobáĭcă și băbáĭcă f. pl. ăĭcĭ (rut. rus. babáĭka). Dun. Lopată de luntre. V. vîslă, opacină, ramă 1.

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobáică s. f.] – Din ucr. babajka.

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobáică s. f.] – Din ucr. babajka.

băbaică sf [At: DAMÉ, T. 126 / P: bă-bai-că / Pl: ~băici / E: ucr бабайка] (Reg) Vâslă.

băbáică s.f. (reg.) 1 Vîslă. 2 Lopată. • pl. -băici. și bobáică s.f. /<ucr. бабаіца.

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac [pe bandit]. SADOVEANU, P. M. 118.

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă. – Ucr. babájka.

BĂBÁICĂ ~ăici f. pop. Unealtă din lemn constând dintr-o coadă lungă cu terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă; lopată. [Sil. ba-bai-că] /<ucr. babajka


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici

băbáică s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂBÁICĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

băbaică s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

Intrare: bobaică
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobaică
  • bobaica
plural
  • bobăici
  • bobăicile
genitiv-dativ singular
  • bobăici
  • bobăicii
plural
  • bobăici
  • bobăicilor
vocativ singular
plural
Intrare: băbaică
băbaică substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbaică
  • băbaica
plural
  • băbăici
  • băbăicile
genitiv-dativ singular
  • băbăici
  • băbăicii
plural
  • băbăici
  • băbăicilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobaică
  • bobaica
plural
  • bobăici
  • bobăicile
genitiv-dativ singular
  • bobăici
  • bobăicii
plural
  • bobăici
  • bobăicilor
vocativ singular
plural

bobaică

etimologie:

băbaică bobaică

etimologie: