2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bluzat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bluză + -at] (D. corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne peste cordon.

BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at.

BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at.

BLUZÁT, -Ă, bluzați -te, adj. (Despre corsajul unei rochii, al unei haine etc.) Făcut ceva mai lung și mai larg și lăsat să atîrne puțin (ca o bluză) peste cingătoarea strînsă a taliei.

BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Din bluză.

bluza vti [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: dr bluzat] 1-2 A face să devină (sau a deveni) bluzat.

BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).

BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).

BLUZÁ vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (< fr. blouser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte

bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. sg. bluzátă, pl. bluzáte

bluzá vb., ind. prez. 3 sg. bluzeáză

Intrare: bluzat
bluzat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bluzat
  • bluzatul
  • bluzatu‑
  • bluza
  • bluzata
plural
  • bluzați
  • bluzații
  • bluzate
  • bluzatele
genitiv-dativ singular
  • bluzat
  • bluzatului
  • bluzate
  • bluzatei
plural
  • bluzați
  • bluzaților
  • bluzate
  • bluzatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bluza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bluza
  • bluzare
  • bluzat
  • bluzatu‑
  • bluzând
  • bluzându‑
singular plural
  • bluzea
  • bluzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bluzez
(să)
  • bluzez
  • bluzam
  • bluzai
  • bluzasem
a II-a (tu)
  • bluzezi
(să)
  • bluzezi
  • bluzai
  • bluzași
  • bluzaseși
a III-a (el, ea)
  • bluzea
(să)
  • bluzeze
  • bluza
  • bluză
  • bluzase
plural I (noi)
  • bluzăm
(să)
  • bluzăm
  • bluzam
  • bluzarăm
  • bluzaserăm
  • bluzasem
a II-a (voi)
  • bluzați
(să)
  • bluzați
  • bluzați
  • bluzarăți
  • bluzaserăți
  • bluzaseți
a III-a (ei, ele)
  • bluzea
(să)
  • bluzeze
  • bluzau
  • bluza
  • bluzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bluzat

  • 1. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Bluză + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09

bluza

  • 1. A face să devină sau a deveni bluzat.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: