blid Este clar pentru oricine că acest cuvînt este de origine „slavă, dar rămîn unele amănunte neclarificate. DU și CADE ”pornesc de la v. sl. gaan (m.); TDRG, de la v. sl. BaAo (n.); DA, de la v. sl. Baran (m.) și Bataa (£.). Acad AL „Rosetti, BL, IV (1936), p. 63, de la bg. 6.7090 ; același, în ILR, ”IL (1962), p. 59, de la v. sl. Banam , iar la p. 69, de la v.sl. „Baban Și Bata. Gh. Mihăilă, p. 42, relevă (după DA) femi- ” ninul rominese blidă și arată cu drept cuvînt că acesta a putut, „fi refăcut după pl. blide, prin urmare nu pare probabilă expli- cația, prin sl. pljuda (atestat sub forma s.-er. bljida, pol. bluda (îl scriu astfel după Berneker; la Mihăilă e scris Blida). Discu- ”ția se circumserie astfel între v. sl. Batoam și Eatac. După „Mihăilă, ”limba romînă păstrează forma slavă mase. atestată „doar în v.sl.”, Dar în romînă cuvîntul nu e masculin, ci neut „Ar fi, evident, posibil să afirmăm că a fost împrumutat maser linul Bara, care a devenit în romînește neutru, ca pod, sad ”ete., dar la aceasta se opun mai multe lucruri. În primul rînd acest masculin slav nu apare în nici o limbă slavă modernă (bg. 6147000, s.-er, bljiido, rus., uer. Garo00 fiind toate neutre) și nu se vede de ce romîna s-ar fi adresat vechii slave pentru numele unui obiect de uz casnic. În al doilea rînd, un v. si sabAb ar fi devenit în rominește blid, cu pluralul biiduri. (acesta apare numai rareori, vezi DA), cum o dovedește statis- tica făcută de I.. Coteanu („Limbă și literatură”, 1, 1955, p.111-115; această statistică nu pare completă, de exemplu nu găsim pe listă nici blid, nici pod). Punetul de plecare trebuie . să fie deci slavul (bg., s.-cr., rus., ucr.) bljudo, care a devenit în mod normal bhdă (cf. sită față de v. sl. enro); fiind foarte mult întrebuințat la plural, sub forma normală blhide, i s-a refăcut singularul neutru blhid, iar acesta a păstrat forma de plural tradițională, care numai rareori a fost schimbată în bhduri. Rămîn nelămurite două amănunte de fonetică. De ce su, a iost redat prin î? (cf. elucer față de v. sl. kabuapn, pluș din rus. 2.404). Mihăilă, p. 43, nota, compară pe birou fr. bureau, dar nu e vorba de același sunet (îi, nu îu) și condițiile nu sînt aceleași. Apoi de ce 1 muiat s-a păstrat? (cf. dubi, dute, față de v. sl. awenru, atoro). Acad. Al. Rosetti, ILR, III (1962), p. 59, susține că cuvintele care au aceeași fonetică în daco-. romînă și în aromînă au intrat în limba romînă înainte de secolul al X-lea, afirmație evident prea categorică (nu e posibil ca astăzi dacoromîna și aromîna să împrumute fiecare în mod independent din bulgară un cuvînt care să prezinte exact aceeași formă ?). În cazul de față, păstrarea lui / militează mai curînd pentru un împrumut relativ recent. .