Definiția cu ID-ul 835543:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLESTEM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: blestem] – Din blestema (derivat regresiv).