2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
blendi vt [At: TDRG / Pzi: ~desc / E: bleandă] (Mol) A îmbrânci.
blendi vb. IV. tr. (reg.) A îmbrînci, a împinge. Comisarul m-a bătut și m-a blendit afară (ALECS.). • prez.ind. -esc. și blendisi vb. IV. /bleandă2 + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BLENDI (-desc), BLENDISI (-isesc) vb. tr. Mold. A îmbrînci, a da brînci.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
blendésc v. tr. (d. bleandă). Est. Daŭ blende, îmbrîncesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BLENDI vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
blendi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: blendit
blendit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: blendi
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)