2 definiții pentru blendit
Explicative DEX
blendi vb. IV. tr. (reg.) A îmbrînci, a împinge. Comisarul m-a bătut și m-a blendit afară (ALECS.). • prez.ind. -esc. și blendisi vb. IV. /bleandă2 + -i.
Sinonime
BLENDI vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: blendit
blendit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)