opțiuni

2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

blendi vt [At: TDRG / Pzi: ~desc / E: bleandă] (Mol) A îmbrânci.

blendi vb. IV. tr. (reg.) A îmbrînci, a împinge. Comisarul m-a bătut și m-a blendit afară (ALECS.). • prez.ind. -esc. și blendisi vb. IV. /bleandă2 + -i.

BLENDI (-desc), BLENDISI (-isesc) vb. tr. Mold. A îmbrînci, a da brînci.

blendésc v. tr. (d. bleandă). Est. Daŭ blende, îmbrîncesc.

Sinonime

BLENDI vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.

blendi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.

Intrare: blendire
blendire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blendire
  • blendirea
plural
  • blendiri
  • blendirile
genitiv-dativ singular
  • blendiri
  • blendirii
plural
  • blendiri
  • blendirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: blendi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blendi
  • blendire
  • blendit
  • blenditu‑
  • blendind
  • blendindu‑
 singular plural
  • blendește
  • blendiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blendesc
 (să)
  • blendesc
  • blendeam
  • blendii
  • blendisem
a II-a (tu)
  • blendești
 (să)
  • blendești
  • blendeai
  • blendiși
  • blendiseși
a III-a (el, ea)
  • blendește
 (să)
  • blendească
  • blendea
  • blendi
  • blendise
plural I (noi)
  • blendim
 (să)
  • blendim
  • blendeam
  • blendirăm
  • blendiserăm
  • blendisem
a II-a (voi)
  • blendiți
 (să)
  • blendiți
  • blendeați
  • blendirăți
  • blendiserăți
  • blendiseți
a III-a (ei, ele)
  • blendesc
 (să)
  • blendească
  • blendeau
  • blendiră
  • blendiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)