opțiuni

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blendi vt [At: TDRG / Pzi: ~desc / E: bleandă] (Mol) A îmbrânci.

blendi vb. IV. tr. (reg.) A îmbrînci, a împinge. Comisarul m-a bătut și m-a blendit afară (ALECS.). • prez.ind. -esc. și blendisi vb. IV. /bleandă2 + -i.

BLENDI (-desc), BLENDISI (-isesc) vb. tr. Mold. A îmbrînci, a da brînci.

blendésc v. tr. (d. bleandă). Est. Daŭ blende, îmbrîncesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLENDI vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.

blendi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.

Intrare: blendire
blendire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blendire
  • blendirea
plural
  • blendiri
  • blendirile
genitiv-dativ singular
  • blendiri
  • blendirii
plural
  • blendiri
  • blendirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: blendi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blendi
  • blendire
  • blendit
  • blenditu‑
  • blendind
  • blendindu‑
 singular plural
  • blendește
  • blendiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blendesc
 (să)
  • blendesc
  • blendeam
  • blendii
  • blendisem
a II-a (tu)
  • blendești
 (să)
  • blendești
  • blendeai
  • blendiși
  • blendiseși
a III-a (el, ea)
  • blendește
 (să)
  • blendească
  • blendea
  • blendi
  • blendise
plural I (noi)
  • blendim
 (să)
  • blendim
  • blendeam
  • blendirăm
  • blendiserăm
  • blendisem
a II-a (voi)
  • blendiți
 (să)
  • blendiți
  • blendeați
  • blendirăți
  • blendiserăți
  • blendiseți
a III-a (ei, ele)
  • blendesc
 (să)
  • blendească
  • blendeau
  • blendiră
  • blendiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)