2 definiții pentru blendire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
blendi vb. IV. tr. (reg.) A îmbrînci, a împinge. Comisarul m-a bătut și m-a blendit afară (ALECS.). • prez.ind. -esc. și blendisi vb. IV. /bleandă2 + -i.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BLENDI vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: blendire
blendire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||