4 definiții pentru blefarospasm
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
blefarospásm sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr bléphorospasme] (Med) Contracție spasmodică, involuntară, a mușchiului orbicular al pleoapelor.
BLEFAROSPÁSM s.n. (Med.) Contracție spasmodică, involuntară, a mușchiului orbicular al pleoapelor. [< fr. blépharospasme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BLEFAROSPÁSM s. n. contracție spasmodică, involuntară, a mușchiului orbicular al pleoapelor. (< fr. blépharospasme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BLEFARO- „pleoapă, palpebral”. ◊ gr. blepharon „pleoapă” > fr. blépharo-, germ. id., engl. id., it. blefaro- > rom. blefaro-. □ ~blast (v. -blast), s. n., corpuscul situat la baza flagelilor; ~calazie (v. -calazie), s. f., lărgire a plicei cutanate a pleoapei superioare; ~fimoză (v. -fimoză), s. f., micșorare a deschiderii fantei palpebrale; ~for (v. -for), adj., (despre frunze) prevăzut pe margine cu peri sau cili paraleli; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., inflamație purulentă a globului ocular; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., granule intracelulare colorate intens, implicate în generarea cililor și flagelilor; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a unei pleoape distruse; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a pleoapei și a aparatului său muscular; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a pleoapei superioare; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de suturare a unei pleoape; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție spasmodică a mușchiului orbicular al pleoapelor; ~stat (v. -stat), s. n., instrument medical pentru menținerea pleoapelor îndepărtate în timpul operațiilor pe ochi; ~stazie (v. -stazie), s. f., imobilizare a pleoapelor; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare a pleoapelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie palpebrală.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |