2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bizota vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr biseauter] A șlefui oblic muchiile unei oglinzi.

BIZOTÁ, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.

BIZOTÁ, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.

BIZOTÁ vb. I. tr. A șlefui o margine oblic (la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar etc.). [< fr. biseauter].

BIZOTÁ vb. tr. a șlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar. (< fr. biseauter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bizotá vb., ind. prez. 1 sg. bizotéz, 3 sg. și pl. bizoteáză

Intrare: bizotat
bizotat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizotat
  • bizotatul
  • bizotatu‑
  • bizota
  • bizotata
plural
  • bizotați
  • bizotații
  • bizotate
  • bizotatele
genitiv-dativ singular
  • bizotat
  • bizotatului
  • bizotate
  • bizotatei
plural
  • bizotați
  • bizotaților
  • bizotate
  • bizotatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bizota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bizota
  • bizotare
  • bizotat
  • bizotatu‑
  • bizotând
  • bizotându‑
singular plural
  • bizotea
  • bizotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bizotez
(să)
  • bizotez
  • bizotam
  • bizotai
  • bizotasem
a II-a (tu)
  • bizotezi
(să)
  • bizotezi
  • bizotai
  • bizotași
  • bizotaseși
a III-a (el, ea)
  • bizotea
(să)
  • bizoteze
  • bizota
  • bizotă
  • bizotase
plural I (noi)
  • bizotăm
(să)
  • bizotăm
  • bizotam
  • bizotarăm
  • bizotaserăm
  • bizotasem
a II-a (voi)
  • bizotați
(să)
  • bizotați
  • bizotați
  • bizotarăți
  • bizotaserăți
  • bizotaseți
a III-a (ei, ele)
  • bizotea
(să)
  • bizoteze
  • bizotau
  • bizota
  • bizotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bizota

  • 1. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: