4 definiții pentru bivalență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bivalență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr bivalence] Însușire a elementelor de a fi bivalente.

BIVALÉNȚĂ s.f. (Chim.) Însușire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence].

BIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bivalénță s. f., pl. bivalénțe

Intrare: bivalență
bivalență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bivalență
  • bivalența
plural
  • bivalențe
  • bivalențele
genitiv-dativ singular
  • bivalențe
  • bivalenței
plural
  • bivalențe
  • bivalențelor
vocativ singular
plural