BIUNIVOC, -Ă adj. Care are corespondență unică în ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (Mat.) Corespondență biunivocă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încît elementele uneia dintre ele să corespundă univoc elementelor celeilalte și invers. [< fr. biunivoque].