BITUMINIZARE, bituminizări, s. f. Proces de formare a unor hidrocarburi prin transformarea lentă, în lipsa oxigenului, a nămolurilor bogate în resturi de organisme. – Cf. fr. bituminisation.

bituminizare sf [At: LTR / Pl: ~zări / E: ns cf fr bituminisation] 1 Proces natural de formare a asfaltului din nămolul rezultat prin descompunerea, în absența aerului, a organismelor vegetale și animale în fundul mărilor. 2 (Min) Impermeabilizare a rocilor prin umplerea fisurilor cu bitum.

bituminizare¹ s.f. Proces natural de formare a unor hidrocarburi (bitumine) prin transformarea lentă, în absența aerului, a nămolului rezultat din descompunerea organismelor animale și vegetale pe fundul mărilor. • pl. -ări. /după fr. bituminisation.

bituminizare² s.f. (Metodă de) impermeabilizare a rocilor împotriva apei din mine prin injectarea fisurilor cu bitum topit sau cu emulsii de bitum. • pl. -ări. /bitumen + -iza.

BITUMINIZARE, bituminizări, s. f. Proces natural de formare a asfaltului din nămolul rezultat prin descompunerea în absența aerului a organismelor animale și vegetale în fundul mărilor. – Cf. fr. bituminisation.

BITUMINIZARE, bituminizări, s. f. Procesul de formare a asfaltului în natură constînd din transformarea lentă, în absența aerului, a nămolului rezultat din descompunerea organismelor animale și vegetale în fundul mărilor. – După fr. bituminisation.

BITUMINIZARE s.f. 1. Procesul de formare a unor hidrocarburi în natură, constînd din transformarea lentă, în afara contactului cu aerul, a nămolului rezultat din descompunerea organismelor animale și vegetale în fundul mărilor. 2. (Mine) Metodă de impermeabilizare a rocilor împotriva apei prin umplerea fisurilor cu bitum. [După fr. bituminisation].

BITUMINIZARE s. f. proces de formare a bitumenelor prin transformarea lentă, în afara contactului cu aerul, a nămolului rezultat din descompunerea organismelor. (după fr. bituminisation)

bituminizare s. f., g.-d. art. bituminizării; pl. bituminizări

bituminizare s. f., g.-d. art. bituminizării; pl. bituminizări

bituminizare s. f., g.-d. art. bituminizării; pl. bituminizări

bituminizare, (engl.= bitumenization) proces de transformare a substanței organice din sedimente și roci, care conduce la îmbogățirea relativă în carbon și hidrogen și creează, astfel, condițiile necesare formării → bitumenelor.