12 definiții pentru bitter biter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bítter sn vz biter

BÍTTER, (2) bitteruri, s. n. 1. Lichior amar, consumat ca aperitiv. 2. Sort, porție de bitter (1). [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.

BÍTTER s.n. Băutură alcoolică preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupere. [Scris și biter. / < fr., engl. bitter, germ. Bitter, cf. ol. bitter – amar].

BITTER [BÍTĂR] s. n. băutură amară, preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupăr. (< germ. Bitter, fr., engl. bitter)

bíter sn [At: DEX2 / V: bitter / Pl: ~e / E: ger Bitter] Băutură (aperitiv) dulce- amăruie, preparată prin macerarea unor substanțe în alcool.

BÍTER s. n. Nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.

BÍTER s. n. piesă la o batoză sau combină de cereale păioase, care dirijează și uniformizează stratul de material ce intră în aparatul de tăiere. (< engl. beater)

bíter s. n. (alim.) (Mai ales în sintagmele biter-citro, biter-tonic) Băutură cu gust amărui ◊ „Sortimente noi de băuturi răcoritoare, realizate de I.P.A. București în acest sezon: biter-citro, biter-tonic, mandorla.” R.l. 23 V 77 p. 5; v. și 7 II 84 p. 2 [scris și bitter] (din germ. Bitter; cf. fr., engl. bitter; DEX, DN3)

*biter n., pl. e (germ. bitter, amar). O băutură aperitivă amară originară din Olanda. Curat rom. amar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bítter (germ.) [e pron. ă] s. n., (sorturi, porții) pl. bítteruri

Intrare: bitter
  • pronunție: bităr
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bitter
  • bitterul
  • bitteru‑
plural
  • bitteruri
  • bitterurile
genitiv-dativ singular
  • bitter
  • bitterului
plural
  • bitteruri
  • bitterurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biter
  • biterul
  • biteru‑
plural
  • biteruri
  • biterurile
genitiv-dativ singular
  • biter
  • biterului
plural
  • biteruri
  • biterurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bitter biter

  • 1. (numai) singular Lichior amar, consumat ca aperitiv.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Sort, porție de bitter.
    surse: DEX '09

etimologie: