biter s. n. (alim.) (Mai ales în sintagmele biter-citro, biter-tonic) Băutură cu gust amărui ◊ „Sortimente noi de băuturi răcoritoare, realizate de I.P.A. București în acest sezon: biter-citro, biter-tonic, mandorla.” R.l. 23 V 77 p. 5; v. și 7 II 84 p. 2 [scris și bitter] (din germ. Bitter; cf. fr., engl. bitter; DEX, DN3)