12 definiții pentru bitangă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bitáng, ~ă [At: LB / V: -an, -ane, -gău, -tong / Pl: ~ngi, -nge / E: mg bitang] (Trs; mgm) 1 a Străin. 2 sm Vagabond Cf ștrengar. 3-4 smf, a Bastard.

BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.

BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.

bitáng, -ă adj. s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechĭ). Vagabond, ștrengar. Bastard (cp. cu picĭ). – și bitong, -oangă, și bitan, -ncă. V. fochĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bitángă (reg.) s. f., g.-d. art. bitángei; pl. bitánge

bitángă s. f., g.-d. art. bitángei; pl. bitánge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BITÁNG adj. v. natural, nelegitim.

BITÁNG s. v. copil din flori.

BITÁNG adj., s. v. bastard.

bitang adj. v. NATURAL. NELEGITIM.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim.

Intrare: bitangă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bitangă
  • bitanga
plural
  • bitange
  • bitangele
genitiv-dativ singular
  • bitange
  • bitangei
plural
  • bitange
  • bitangelor
vocativ singular
  • bitangă
  • bitango
plural
  • bitangelor

bitang, -ă bitang bitangă

etimologie: