9 definiții pentru bistriț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bistriț, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg; îs) 1 Prun ~ Prun ce dă prune brumării. 2 Prune ~e Prune brumării.

BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în sintagmele) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = prun care rodește prune brumării. – Et. nec.

BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în sintagmele) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = prun care rodește prune brumării. – Et. nec.

BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Regional, numai în expr.) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = varietate de prun care produce prune brumării.

BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în expr.) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = varietate de prun care produce prune brumării.

pistriț1, ~ă[1] a vz bistriț

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bístriț (reg.) adj. m., pl. bístriți; f. bístriță, pl. bístrițe

bístriț adj. m., pl. bístriți; f. sg. bístriță, pl. bístrițe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bístriț, -ă, bistriți, -e, adj. – (în sintagmă) Prune bistrițe „prune brumării, albătrui”; se coc toamna târziu; se folosesc la dulcețuri, dar și la fabricarea băuturilor alcoolice (Trans., Maram., Mold.). – Din sl. *bystrǐcǐ (DER). Et. nec. (DEX, MDA). Posibil der. din top. Bistrița „regiune” (de unde ar proveni această varietate de prune) (< sl. *bystrǐcǐ, de la bystrǔ „rapid, iute”).

Intrare: bistriț
bistriț adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bistriț
  • bistrițul
  • bistrițu‑
  • bistriță
  • bistrița
plural
  • bistriți
  • bistriții
  • bistrițe
  • bistrițele
genitiv-dativ singular
  • bistriț
  • bistrițului
  • bistrițe
  • bistriței
plural
  • bistriți
  • bistriților
  • bistrițe
  • bistrițelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bistriț regional (în) sintagmă

  • 1. Prune bistrițe = prune brumării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Prun bistriț = prun care rodește prune brumării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: