6 definiții pentru bisel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bísel sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr bissel] Dispozitiv la osiile unor locomotive, ce permite înscrierea în curbe.

BÍSEL s.n. Dispozitiv folosit la osiile unor locomotive, care ajută la înscrierea lor în curbe. [< fr. bissel].

BÍSEL s. n. dispozitiv la osiile unor locomotive, la înscrierea în curbe. (< fr. bissel)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bísel s. n., pl. bíseluri

bísel s. n., pl. bíseluri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BÍSEL (< fr. {i}; {s} Bissel) s. n. Dispozitiv de însciere în curbe a locomotivelor de viteză mijlocie, format dintr-un cadru triunghiular articulat la un capăt la șasiul locomotivei, iar cu capătul celălalt rezemat pe o osie alergătoare.

Intrare: bisel
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bisel
  • biselul
  • biselu‑
plural
  • biseluri
  • biselurile
genitiv-dativ singular
  • bisel
  • biselului
plural
  • biseluri
  • biselurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)