8 definiții pentru bisel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bisel sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr bissel] Dispozitiv la osiile unor locomotive, ce permite înscrierea în curbe.
bisel s.n. Dispozitiv folosit la osiile unor locomotive, care ajută la înscrierea în curbe și care este format dintr-un cadru triunghiular articulat la un capăt pe șasiul locomotivei, iar cu capătul celălalt fixat pe o osie alergătoare. • pl. -uri. /<fr. bissel; cf. nm. pr. Levi Bissel, inginer american.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BISEL s.n. Dispozitiv folosit la osiile unor locomotive, care ajută la înscrierea lor în curbe. [< fr. bissel].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BISEL s. n. dispozitiv la osiile unor locomotive, la înscrierea în curbe. (< fr. bissel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bisel s. n., pl. biseluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bisel s. n., pl. biseluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bisel s. n., pl. biseluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BÍSEL (< fr. {i}; {s} Bissel) s. n. Dispozitiv de însciere în curbe a locomotivelor de viteză mijlocie, format dintr-un cadru triunghiular articulat la un capăt la șasiul locomotivei, iar cu capătul celălalt rezemat pe o osie alergătoare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bisel, biselurisubstantiv neutru
- 1. Dispozitiv folosit la osiile unor locomotive, care ajută la înscrierea lor în curbe. DN
etimologie:
- bissel DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.