BIROTICĂ s. f. Ansamblu de tehnici informatice (calculator, xerox, telefon, telefax etc.) folosite în activitățile administrative, de secretariat etc. – Din fr. bureautique.

birotică s. f. Aplicarea sistematică a informaticii în lucrările de birou ◊ „Pelikan, Rotring, Schwan Stabilo, Mita, Panasonic, Meteor Siegen reunite în liniile de birotică Lecon conectează birourile dumneavoastră la o lume în care eficiența devine estetică.” R.l. 26 IV 91 p. 3. ◊ „În urma solicitărilor societatea Birotica continuă [...] cursurile practice în microcalculatoare IBM-PC: inițiere (sistem operare, procesare text), programare (Base, Pascal, C).” R.l. 20 XI 91 p. 6; v. și băga (din fr. bureautique; DMC 1976, FS 285)

BIROTICĂ f. Ansamblu de tehnici de informatică ce țin de activitatea administrativă, de secretariat. /<fr. bureautique

birotic, -ă s.f., adj. 1 s.f. (inform.) Ramură a informaticii care se ocupă cu studiul folosirii calculatoarelor în munca de birou și în activitățile conexe acesteia. 2 adj. Care aparține biroticii, care se referă la birotică. • pl. -ci, -ce. /<fr. bureautique.

BIROTIC, -Ă I. adj. referitor la birotică. II. s. f. ramură a informaticii care studiază folosirea calculatoarelor în munca de birou și în activitățile conexe acesteia. (< fr. bureautique)

birotică s. f., g.-d. art. biroticii

*birotică s. f., g.-d. art. biroticii

birotică s. f., g.-d. art. biroticii

birotic adj. m., pl. birotici; f. sg. birotică, pl. birotice