biriș sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: nct] (Trs) 1 Mercenar. 2 Argat. 3 Slugă la vite.

BIRIȘ sm. Trans. Maram. Argat, slugă Ia vite: ~ii... veneau cîte cu zece cară în pădurea aceea după lemne (REET.) [ung. béres].

BIRIȘ, biriși, s. m. (Transilv., învechit) Argat. Bunicul fusese, ca tot satul... biriș la grof. V. ROM. februarie 1952, 102. Birișii domnului... veneau cîte cu zece cară în pădurea aceea, după lemne. RETEGANUL, P. V 47. Decît slugă și biriș, Mai bine colo pe Criș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

BIRIȘ, biriși, s. m. (Reg.) Argat. – Magh. béres.

BIRIȘ s. m. (Ban.) Argat. Birish. Mercenarius. AC, 330. Etimologie: magh. béres. Cf. celednic, poslușnic. masculin

biríș m. (ung. beres). Trans. Argat. – Birișesc, de argat.

BIRIȘ s. v. argat, slugă.

biriș s. v. ARGAT. SLUGĂ.

biriș, biriși, s.m. (reg.; înv.) Argat, slugă la vite; vizitiu: „Și-a băgat biriși și s-o făcut gazdă mare, boier” (Bilțiu, 1999: 153). ■ (onom.) Biriș(an), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. béres „argat” (Scriban, DLRM).

biriș, biriși, s.m. – (reg.; înv.) Argat, slugă la vite; vizitiu: „Și-a băgat biriși și s-o făcut gazdă mare, boier” (Bilțiu, 1999: 153). ♦ (onom.) Biriș, Birișan, nume de familie (59 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (MDA); din magh. béres „argat” (Bud, 1908; Scriban, DLRM).

biriș, -i, s.m. – 1. Argat, slugă la vite, vizitiu: „Și-a băgat biriși și s-o făcut gazdă mare, boier” (Bilțiu 1999: 153). 2. Din supranume a devenit nume de familie (Biriș, Birișiu, Birișan). – Din magh. béres „argat” (Bud 1908).

BIRIȘ, ard., act., < subst. ard. biriș cf. magh. béras „argat” (DLR); cf. Birisoi, Androni (AO IX 39).