3 definiții pentru bip


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIP, bipuri, s. n. 1. Semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații. 2. (Fam.) Semnal scurt dat cuiva prin sunarea la telefon fără a aștepta să se răspundă. – Din engl. beep.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIP, bipuri, s. n. Semnal acustic scurt și acut lansat, de regulă, de un dispozitiv electronic. – Din engl. beep, fr. bip..

Intrare: bip
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bip
  • bipul
  • bipu‑
plural
  • bipuri
  • bipurile
genitiv-dativ singular
  • bip
  • bipului
plural
  • bipuri
  • bipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bip

  • 1. Semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații.
    surse: DEX '09
  • 2. familiar Semnal scurt dat cuiva prin sunarea la telefon fără a aștepta să se răspundă.
    surse: DEX '09

etimologie: