9 definiții pentru biotit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biotít sn [At: LTR / P: bi-o~ / Pl: ~e / E: fr biotite] Mică neagră, brună sau verde.

BIOTÍT, biotite, s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotite.

BIOTÍT s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite.

BIOTÍT s. n. Varietate de mică de culoare neagră. [Pr.: bi-o-] – Fr. biotite.

BIOTÍT s.n. Varietate de mică, de culoare verde, brună sau neagră. [Pl. -te. / < fr. biotite].

BIOTÍT s. n. varietate de mică, neagră, verde sau brună. (< fr. biotite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biotít (bi-o-) s. n., pl. biotíte

biotít s. n. (sil. bi-o-), pl. biotíte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIOTÍT (< fr. {i}) s. n. Mică feromagneziană, de culoare brun-verzuie pînă la neagră, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic și aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formează în filoanele pegmatitice și reprezintă un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide și intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.

Intrare: biotit
  • silabație: bi-o-tit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biotit
  • biotitul
  • biotitu‑
plural
  • biotite
  • biotitele
genitiv-dativ singular
  • biotit
  • biotitului
plural
  • biotite
  • biotitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biotit

  • 1. Mică de culoare neagră, brună sau verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: