2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biol sm vz bivol
BIOL... – BIVOL...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIVOL, bivoli, s. m. Animal rumegător asemănător cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ Epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit. – Din sl. byvolŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bibol, ~ă smf vz bivol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bihol sm vz bivol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bihul sm vz bivol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bivel sm vz bivol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bivol sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 329/13 / V: (înv) bibol, (îrg) bihol, bihul, biol, -vel / Pl: ~i / E: vsl биволь] 1 Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate, întoarse spre spate (Bos bubalus). 2 (Dep) Epitet dat unui om mătăhălos și nesimțit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bivol s.m. (zool.) Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ (deprec.) (Epitet pentru un) om gras, mătăhălos, nesimțit S-a repezit către ei un bivol brunet cu celularul în mînă. • pl. -i. /<sl. veche бнволъ.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIBOL... Băn. Trans. Maram. 🐒 = BIVOL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍BIHOL... – BIVOL...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIVOL sm. 🐒 Animal rumegător, ceva mai mare și mai robust decît boul, cu care se aseamănă; are coarnele inelate și pielea neagră, cu păr puțin și aspru; trăește la noi prin regiunile băltoase de lîngă Dunăre (Bos bubalus) (🖼 493): un găligan de școlar, cît un ~ de mare (I.-GH.); proverb: ziua fuge de ~i și noaptea i-apucă de coarne, se zice despre cei fățarnici; cînd vor zbura ~ii, niciodată ¶ 2 fig. Om greoiu, gras și mătăhălos [vsl. byvolŭ – sau blg. bivolŭ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIVOL, bivoli, s. m. Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ Epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit. – Din sl. byvolŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIVOL, bivoli, s. m. Animal domestic, asemănător cu boul, mai mare și mai greoi decît acesta, cu păr negru, rar și aspru. Se tolăneau pe margini și-ți frecau spinările porcii și bivolii. PAS, L. I 69. La fiecare car Părechi tot cîte patru de bivoli înjugar’. COȘBUC, P. II 181. Un car cu bivoli negri a stat lîngă fîntînă. ALECSANDRI, P. A. 129. ♦ Fig. (Depreciativ) Om gras, greoi, nesimțitor, leneș. Cînd îi trag cizmele din picioare, seara, nu uită să mă izbească peste gură cu botul uneia. – Bivole, îmi spune, trage mai încet! STANCU, D. 245. Du-te și te îndoapă la Soltana lui Ștefan cu rață pe curechi... du-te, ce mai cauți la mine, bivol nerușinat! HOGAȘ, H. 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIVOL, bivoli, s. m. Animal domestic rumegător, asemănător cu boul, cu părul negru sau alb, rar și aspru și cu coarne inelate întoarse spre spate (Bubalus). ♦ Fig. Om gras, mătăhălos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolŭ).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIVOL ~i m. 1) Animal domestic rumegător, asemănător cu boul, având părul aspru, de culoare neagră (sau albă), și coarnele inelate, întoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoană opulentă și greoaie. /<sl. byvolu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bivol m. 1. un fel de bou, cu părul negru și coada golașă, care se află mai mult prin județele de lângă Dunăre; 2. fig. om greoiu și grosolan. [Slav. BYVOLŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bívol m., pl. lĭ (bg. bivol, rus. búĭvol, vsl. bνvolŭ; ung. bival, mlat. búfalus, lat. búbalus, d. vgr. búbalos; it. búfalo, búfolo, fr. buffle, germ. büffel. V. bour). Un fel de boŭ cu păru negru și rar, cu coarnele ca de berbec, foarte iubitor de apă și obișnuit pe malurile și regiunile Dunăriĭ. Fig. Om gras și greoĭ. V. tabon.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bivol s. m., pl. bivoli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bivol s. m., pl. bivoli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bivol s. m., pl. bivoli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bivol (bivoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) < ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: bi-ol
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bivol, bivolisubstantiv masculin
- 1. Animal rumegător asemănător cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). DEX '09 DLRLC
- Se tolăneau pe margini și-și frecau spinările porcii și bivolii. PAS, L. I 69. DLRLC
- La fiecare car Părechi tot cîte patru de bivoli înjugar’. COȘBUC, P. II 181. DLRLC
- Un car cu bivoli negri a stat lîngă fîntînă. ALECSANDRI, P. A. 129. DLRLC
- 1.1. Epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd îi trag cizmele din picioare, seara, nu uită să mă izbească peste gură cu botul uneia. – Bivole, îmi spune, trage mai încet! STANCU, D. 245. DLRLC
- Du-te și te îndoapă la Soltana lui Ștefan cu rață pe curechi... du-te, ce mai cauți la mine, bivol nerușinat! HOGAȘ, H. 16. DLRLC
-
-
etimologie:
- byvolŭ DEX '98 DEX '09