BIOCATALIZATOR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește procesele biologice în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur).

biocatalizator sm [At: LTR / P: bi-o~ / Pl: ~i / E: bio- + catalizator] Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii.

biocatalizator s.m. Substanță organică sintetizată de organismele vii cu rol activant în reacțiile biologice. Enzimele sînt biocatalizatori. • sil. bi-o-. pl. -i. /bio- + catalizator; cf. germ. Biokatalysator.

BIOCATALIZATOR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur).

BIOCATALIZATOR s.m. Substanță organică (enzimă, hormon, vitamină) indispensabilă în procesele biologice. [< germ. Biokatalysator, cf. gr. bios – viață, katalysis – dizolvare].

BIOCATALIZATOR s. m. substanță organică sintetizată de organismele vii care provoacă, favorizează procesele metabolice. (< germ. Biokatalysator)

biocatalizator (desp. bi-o-) s. m., pl. biocatalizatori

biocatalizator (bi-o-) s. m., pl. biocatalizatori

biocatalizator s. m. (sil. bi-o-), pl. biocatalizatori

BIOCATALIZATOR s. v. enzimă.