6 definiții pentru bioacumulare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bioacumulare sf [At: DEX2 / P: bi-o-a~ / Pl: ~lări / E: bio- + acumulare] Proces de acumulare (în sol) a substanțelor organice în urma descompunerii resturilor animale și vegetale, care fertilizează pământul.

BIOACUMULÁRE, bioacumulări, s. f. Proces de acumulare în sol a substanțelor organice în urma descompunerii resturilor vegetale și animale, care contribuie la fertilizarea pământului. [Pr.: bi-o-a-] – Bio- + acumulare.

BIOACUMULÁRE, bioacumulări, s. f. Proces de acumulare în sol a substanțelor organice în urma descompunerii resturilor vegetale și animale, care contribuie la fertilizarea pământului. [Pr.: bi-o-a-] – Bio- + acumulare.

BIOACUMULÁRE s.f. Proces de acumulare în plante a unor substanțe, care, după descompunerea materialului vegetal, rămân în sol, fertilizându-l. [Pron. bi-o-a-. / cf. gr. bios – viață, lat. accumulare – a aduna].

BIOACUMULÁRE s. f. proces de acumulare în structura solului a substanțelor organice rezultate în urma descompunerii resturilor de plante și animale. (după fr. bioaccumulation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bioacumuláre (bi-o-) s. f., g.-d. art. bioacumulắrii; pl. bioacumulắri

bioacumuláre s. f. (sil. bi-o-) → acumulare

Intrare: bioacumulare
bioacumulare substantiv feminin
  • silabație: bi-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bioacumulare
  • bioacumularea
plural
  • bioacumulări
  • bioacumulările
genitiv-dativ singular
  • bioacumulări
  • bioacumulării
plural
  • bioacumulări
  • bioacumulărilor
vocativ singular
plural

bioacumulare

  • 1. Proces de acumulare în sol a substanțelor organice în urma descompunerii resturilor vegetale și animale, care contribuie la fertilizarea pământului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Bio- + acumulare
    surse: DEX '98 DEX '09