5 definiții pentru binormală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
binormálă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr binormale] (Mat) Dreaptă care trece printr-un punct al unei drepte, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat.
BINORMÁLĂ s.f. (Mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr. binormale].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BINORMÁLĂ s. f. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. (< fr. binormale)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
binormálă s. f., g.-d. art. binormálei; pl. binormále
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
binormálă s. f., g.-d. art. binormálei; pl. binormále
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: binormală
binormală substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||