7 definiții pentru binormală
Explicative DEX
binormală sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr binormale] (Mat) Dreaptă care trece printr-un punct al unei drepte, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat.
binormală s.f. (mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. • pl. -e. / <fr. binormale.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BINORMALĂ s.f. (Mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr. binormale].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BINORMALĂ s. f. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. (< fr. binormale)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
binormală s. f., g.-d. art. binormalei; pl. binormale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
binormală s. f., g.-d. art. binormalei; pl. binormale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
binormală s. f., g.-d. art. binormalei; pl. binormale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
binormală, binormalesubstantiv feminin
- 1. Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. DN
etimologie:
- binormale DN