5 definiții pentru binormală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

binormálă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr binormale] (Mat) Dreaptă care trece printr-un punct al unei drepte, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat.

BINORMÁLĂ s.f. (Mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr. binormale].

BINORMÁLĂ s. f. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. (< fr. binormale)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

binormálă s. f., g.-d. art. binormálei; pl. binormále

binormálă s. f., g.-d. art. binormálei; pl. binormále

Intrare: binormală
binormală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binorma
  • binormala
plural
  • binormale
  • binormalele
genitiv-dativ singular
  • binormale
  • binormalei
plural
  • binormale
  • binormalelor
vocativ singular
plural