8 definiții pentru binișliu

BINIȘLÍU, binișlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișlı.

BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli.

BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; curtean. – Tc. binișli.

binișlíu (înv.) s. m., art. binișlíul; pl. binișlíi, art. binișlíii (-li-ii)

binișlíu s. m., art. binișlíul; pl. binișlíi, art. binișlíii

binișlíu sm [At: FILIMON, ap. ȘIO / Pl: -ii / E: tc binisly] (Înv) 1 Purtător de biniș (2). 2 (Pex) Curtean.

binișliu m. purtător de biniș, curtean: Doamna cu boierii cei mari și binișlii săi FIL. [Turc. BINIȘLY].

binișlíŭ m. (turc. binišli). Vechĭ. Purtător de biniș, boĭer, curtean.

Intrare: binișliu
binișliu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular binișliu binișliul
plural binișlii binișliii
genitiv-dativ singular binișliu binișliului
plural binișlii binișliilor
vocativ singular
plural