2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BINEDISPÚNE, binedispun, vb. III. Tranz. și refl. A face să se simtă sau a se simți bine. – Bine + dispune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

binedispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispún, 2 sg. binedispúi, 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 să binedispúnă; ger. binedispunấnd; part. binedispús corectată

Intrare: binedispus
binedispus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binedispus
  • binedispusul
  • binedispusu‑
  • binedispu
  • binedispusa
plural
  • binedispuși
  • binedispușii
  • binedispuse
  • binedispusele
genitiv-dativ singular
  • binedispus
  • binedispusului
  • binedispuse
  • binedispusei
plural
  • binedispuși
  • binedispușilor
  • binedispuse
  • binedispuselor
vocativ singular
plural
Intrare: binedispune
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • binedispune
  • binedispunere
  • binedispus
  • binedispusu‑
  • binedispunând
  • binedispunându‑
singular plural
  • binedispune
  • binedispuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • binedispun
(să)
  • binedispun
  • binedispuneam
  • binedispusei
  • binedispusesem
a II-a (tu)
  • binedispui
(să)
  • binedispui
  • binedispuneai
  • binedispuseși
  • binedispuseseși
a III-a (el, ea)
  • binedispune
(să)
  • binedispu
  • binedispuie
  • binedispunea
  • binedispuse
  • binedispusese
plural I (noi)
  • binedispunem
(să)
  • binedispunem
  • binedispuneam
  • binedispuserăm
  • binedispuseserăm
  • binedispusesem
a II-a (voi)
  • binedispuneți
(să)
  • binedispuneți
  • binedispuneați
  • binedispuserăți
  • binedispuseserăți
  • binedispuseseți
a III-a (ei, ele)
  • binedispun
(să)
  • binedispu
  • binedispuie
  • binedispuneau
  • binedispuseră
  • binedispuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

binedispune

  • 1. A face să se simtă sau a se simți bine.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Bine + dispune
    surse: DEX '09