2 definiții pentru binedispus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BINEDISPÚNE, binedispun, vb. III. Tranz. și refl. A face să se simtă sau a se simți bine. – Bine + dispune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

binedispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispún, 2 sg. binedispúi, 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 să binedispúnă; ger. binedispunấnd; part. binedispús corectată

Intrare: binedispus
binedispus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binedispus
  • binedispusul
  • binedispusu‑
  • binedispu
  • binedispusa
plural
  • binedispuși
  • binedispușii
  • binedispuse
  • binedispusele
genitiv-dativ singular
  • binedispus
  • binedispusului
  • binedispuse
  • binedispusei
plural
  • binedispuși
  • binedispușilor
  • binedispuse
  • binedispuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

binedispune

  • 1. A face să se simtă sau a se simți bine.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Bine + dispune
    surse: DEX '09