Definiția cu ID-ul 1336802:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BINECUVÎNTA (-tez) vb. tr. 1 A invoca favoarea, ocrotirea cerească asupra cuiva ¶ 2 A face să sporească (averea, norocul cuiva), a da ajutorul ceresc ¶ 3 A slăvi, a preamări: să binecuvîntăm pe Domnul [trad. din vsl. blagosloviti].