10 definiții pentru binețe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BINÉȚE1 s. f. pl. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].

binețe sfp [At: ȘINCAI, HR. I, 175/35 / V: bineț[1] sn / E: bine ați (venit)] (Pop; îe) A-și da (sau, rar, face) ~ A (se) saluta. corectată

  1. binețbineț Ladislau Strifler

BINÉȚE s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].

BINÉȚE s. f. pl. (Numai în expr.) A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta. Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8. Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228. După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93. (Poetic) Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25. Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139.

BINÉȚE s. f. pl. (În expr.) A (sau a-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine1 ați [venit].

BINÉȚE f. pop.: A(-și) da ~ a (se) saluta. /Din bine ați (venit)

binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].

binéțe f. pl. (din bine ați venit). Trans. Ban. A da binețe, a saluta, a ura fericire. A-șĭ lua binețe, a-șĭ lua rămas bun. – Și pl. n. binețurĭ (Vlah.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

binéțe (pop.) (în expr. a(-și) da ~) s. f. pl.

Intrare: binețe
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • binețe
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

binețe

  • 1. popular expresie A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: saluta 5 exemple
    exemple
    • Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8.
      surse: DLRLC
    • Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228.
      surse: DLRLC
    • După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93.
      surse: DLRLC
    • poetic Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25.
      surse: DLRLC
    • poetic Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bine ați [venit]
    surse: DEX '09 DEX '98