2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bínder sn [At: DEX2 / E: ger Binder] Strat de beton asfaltic folosit ca strat de legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc.

BÍNDER s. n. Strat de beton asfaltic folosit ca legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc. – Din germ. Binder.

BÍNDER s. n. Strat de beton asfaltic folosit ca strat de legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc. – Din germ. Binder.

BÍNDER s.n. Strat de beton asfaltic, care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. [< germ. Binder].

BÍNDER s. n. strat de beton asfaltic care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. (< germ. Binder)

bínder s. n. (tehn.; cuv. germ.) Beton asfaltic ◊ „După ce s-au turnat două rânduri de binder peste piatra de râu cu care era pavată strada și au fost ridicate bordurile trotuarelor cu circa 15 centimetri, lucrarea a fost abandonată fără a se face îmbrăcămintea asfaltică.” R.l. 22 VI 83 p. 2 (din germ., engl. Binder; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BINDER, Francisc (1824-1875), farmacist și călător român. A întreprins trei călătorii în Orientul Apropiat și Africa (1849, 1859-1860, 1861-1862); navigînd pe Nilul Alb a ajuns pînă în reg. bazinului fl. Congo (azi Zair).

BINDER, Antoaneta (n. 1922, Ploiești), pictor și gravor român. Stabilită la Bonn (1973). Portrete esențializate în în grafică („N. Titulescu”). În pictură realizează compoziții echilibrate cromatic, într-o structură geometrică („Sentiment în vidul atelierului”).

Intrare: binder
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binder
  • binderul
  • binderu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • binder
  • binderului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Binder
Binder nume propriu
nume propriu (I3)
  • Binder
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

binder

  • 1. Strat de beton asfaltic folosit ca legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: