11 definiții pentru bimetalic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bimetálic, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr bimétallique] 1 Alcătuit din două metale diferite. 2 (D. un sistem monetar) Bazat pe bimetalism Si: bimetalist (2).

BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -ce, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe bimetalism; bimetalist. – Din fr. bimétallique.

BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -ce, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe bimetalism; bimetalist. – Din fr. bimétallique.

BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -e, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite. Conductor electric bimetalic. 2. (În economia capitalistă; despre un sistem monetar) Care e bazat pe un dublu etalon metalic (de aur și de argint).

BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -e, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Care e bazat pe un dublu etalon metalic. – Fr. bimétallique.

BIMETÁLIC, -Ă adj. 1. Format din două metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe un dublu etalon metalic, bimetalist. [Cf. fr. bimétallique].

BIMETÁLIC, -Ă adj. format din două metale diferite. (< fr. bimétalique)

BIMETÁLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care constă din două metale; format din două metale. 2) (despre sisteme monetare) Care este bazat pe bimetalism. /<fr. bimétallique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bimetálic adj. m., pl. bimetálici; f. bimetálică, pl. bimetálice

bimetálic adj. → metalic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIMETÁLIC adj. (FIN.) bimetalist. (Sistem monetar ~.)

BIMETALIC adj. (FIN.) bimetalist. (Sistem monetar ~.)

Intrare: bimetalic
bimetalic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bimetalic
  • bimetalicul
  • bimetalicu‑
  • bimetalică
  • bimetalica
plural
  • bimetalici
  • bimetalicii
  • bimetalice
  • bimetalicele
genitiv-dativ singular
  • bimetalic
  • bimetalicului
  • bimetalice
  • bimetalicei
plural
  • bimetalici
  • bimetalicilor
  • bimetalice
  • bimetalicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bimetalic

  • 1. Alcătuit din două metale diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Conductor electric bimetalic.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe bimetalism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bimetalist

etimologie: