19 definiții pentru bimbașă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbașı.

bímbașă sm [At: (a. 1788) IORGA, S. D. VIII, 105 / V: -aș, (pop) -mpașă / A și: -șa / Pl: ~și, -șale / E: tc bimbaši] (Înv) 1 Comandant peste 1000 de soldați în armata turcă. 2 (Fam; îe) A trăi ca (un) ~ A trăi în belșug.

bimbașă s.m. 1 (înv.; în armata turcă din sec. 19) Comandant peste 1000 de soldați. Am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimpașa Sava (ALECS.). 2 (fam.) Expr. A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. La mine trăiți ca bimpașa, se lăuda jupîn Moțatu (STANCU). • pl. -i. și bimpașă s.m. /<tc. binbași.

BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbași.

BIMBÁȘĂ ~i m. ist. Comandant în vechea armată turcească care avea în subordinea sa o mie de ostași. /<turc. binbași

BÍMBAȘA, bimbași, s. m. (Învechit; în armata turcă din secolul al XIX-lea) Comandant, căpetenie peste 1000 de soldați. Am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimbașa Sava. ALECSANDRI, T. 181. ◊ (Azi numai în expr.) A trăi ca un bimbașa (sau ca bimbașa) = a trăi în lux, în belșug. (în forma bimpașa) La mine trăiți ca bimpașa, se lăuda jupîn Moțatu. STANCU, D. 371. De unde trăiam înainte ca bimbașa cu patru sfanți pe si, astăzi nu-mi ajung patru poli. La TDRG. – Variantă: bímpașa s. m.

BÍMPAȘA s. m. v. bimbașa.

BÍMBAȘA, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi în expr.) A trăi ca (un) bimbașa = a trăi în belșug. [Var.: bímpașa s. m.] – Tc. binbași.

bimbașa m. odinioară căpetenie peste o mie de soldați turci, colonel: căpitani, bulucbași, bimbași, sumă POP. [Turc. BIMBAȘY].

Bimbașa (Sava) m. căpetenia Arnăuților din armata lui Ipsilante, în epoca Zaverei, șeful gardei domnești sub Șuțu (1801), Al. Moruzi (1806) și Scarlat Calimah (1812-1818), faimos prin luxul, vitejia și dărnicia sa. Trecând în partea Turcilor, petrecu o vieață de Pașă rămasă proverbială; el peri tăiat de Turci în București: am să-mi durez o pereche de poturi ărnăuțești, să par ca’s Bimbașa Sava AL.

bímbașa m., gen al luĭ, pl. inuz. ar fi -și (turc. bin-bašy, maĭor, d. bin, o mie, și bašy, șef. V. baș, bulibașa, pașa). 1800-1850. Maĭor (nu „colonel”, care e miraláĭ): vestitu bimbașa Sava. Azĭ. Fam. Adv. A ședea bimbașa (orĭ și bimbaș), a ședea ca un șef și a porunci. V. lăstun și (peste) picĭor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bimbașă s. m., art. bimbașa, g.-d. art. bimbașei; pl. bimbași

bímbașă s. m., art. bímbașa, g.-d. art. bímbașei; pl. bímbași

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bimbașá (bimbașále), s. f. – Colonel al armatei turcești. – Mr. bimbași. Tc. binbași (Șeineanu, II, 51; Lokotsch 307), cf. bg. binbašija.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

A trăi ca un bimbașa – e o expresie prin care se înțelege „a trăi în belșug”. Expresia vine de la numele unui faimos căpitan de arnăuți din timpul zaverei (1821), Bimbașa Sava, care se îmbogățise de pe urma hoților la drumul mare, pe care avea misiunea să-i prindă; și făcînd averea ușor, își îngăduia să trăiască pe picior mare. IST.

Intrare: bimbașă
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bimbașă
  • bimbașa
plural
  • bimbași
  • bimbașii
genitiv-dativ singular
  • bimbașă
  • bimbașii
  • bimbașei
plural
  • bimbași
  • bimbașilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bimpașă
  • bimpașa
plural
  • bimpași
  • bimpașii
genitiv-dativ singular
  • bimpașă
  • bimpașii
  • bimpașei
plural
  • bimpași
  • bimpașilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bimbașa
  • bimbașaua
plural
  • bimbașale
  • bimbașalele
genitiv-dativ singular
  • bimbașale
  • bimbașalei
plural
  • bimbașale
  • bimbașalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bimpașa
  • bimpașaua
plural
  • bimpașale
  • bimpașalele
genitiv-dativ singular
  • bimpașale
  • bimpașalei
plural
  • bimpașale
  • bimpașalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bimbașă, bimbașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimbașa Sava. ALECSANDRI, T. 181. DLRLC
    • chat_bubble familiar A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La mine trăiți ca bimpașa, se lăuda jupîn Moțatu. STANCU, D. 371. DLRLC
      • format_quote De unde trăiam înainte ca bimbașa cu patru sfanți pe zi, astăzi nu-mi ajung patru poli. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.