2 definiții pentru bilicultură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bilicultúră s. f., g.-d. art. bilicultúrii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BILI- „fiere, căi biliare”. ◊ L. bilis „fiere” > fr. bili-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bili-.~cultură (v. -cultură), s. f., cultura agentului patogen al unei boli infecțioase într-un mediu adecvat bilei; ~gen (v. -gen2), adj., care produce fiere; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a fierii; sin. bilogeneză; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere parțială sau totală a fierii către exterior; ~urie (v. -urie), s. f., prezența de săruri biliare în urină.

Intrare: bilicultură
bilicultură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilicultu
  • bilicultura
plural
genitiv-dativ singular
  • biliculturi
  • biliculturii
plural
vocativ singular
plural