4 definiții pentru bijectiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bijectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr bijectif] (Mat; d. funcții) Care este, în același timp, surjectivă și injectivă.

BIJECTÍV, -Ă adv. (Mat.; despre funcții) Care este în același timp surjectivă și injectivă. [< fr. bijectif].

BIJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în același timp surjectivă și injectivă. (< fr. bijectif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bijectív adj. m., pl. bijectívi; f. sg. bijectívă, pl. bijectíve

Intrare: bijectiv
bijectiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bijectiv
  • bijectivul
  • bijectivu‑
  • bijecti
  • bijectiva
plural
  • bijectivi
  • bijectivii
  • bijective
  • bijectivele
genitiv-dativ singular
  • bijectiv
  • bijectivului
  • bijective
  • bijectivei
plural
  • bijectivi
  • bijectivilor
  • bijective
  • bijectivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)