12 definiții pentru bigudiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIGUDÍU, bigudiuri, s. n. Tub mic din metal, material plastic etc., folosit pentru ondularea părului. – Din fr. bigoudi.

bigudíu sn [At: ALAS, 10 IV 1938, 7/3 / Pl: ~ri (P: ~di-uri) / E: fr bigoudi] Mic obiect de toaletă feminină, de obicei cilindric, în jurul căruia se răsucește și se fixează o șuviță de păr, pentru a o ondula.

BIGUDÍU, bigudiuri, s. n. Obiect de toaletă feminină, confecționat din metal, material plastic etc., în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. – Din fr. bigoudi.

BIGUDÍU, bigudiuri, s. n. Vergea mică de metal, prevăzută cu unele dispozitive, în jurul căreia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. își pune părul pe bigudiuri.

BIGUDÍU, bigudiuri, s. n. Vergea mică de metal, cu anumite dispozitive, în jurul căreia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. – Fr. bigoudi.

BIGUDÍU s.n. Mică tijă metalică sau din plastic pe care se răsucește o șuviță de păr pentru a-l ondula. [Pron. -diu. / < fr. bigoudi].

BIGUDÍU s. n. mică tijă metalică pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. (< fr. bigoudi)

BIGUDÍU ~ri n. Obiect de toaletă feminină în formă de tub mic (de metal sau de masă plastică), prevăzut cu elastic, servind la ondularea părului. [Sil. -gu-diu] /<fr. bigoudi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bigudíu s. n., art. bigudíul; pl. bigudíuri

bigudíu s. n., art. bigudíul; pl. bigudíuri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i pune (cuiva) mintea pe bigudiuri expr. 1. a deruta, a zăpăci, a încurca. 2. a minți, a păcăli. 3. a cicăli, a sâcâi.

a-și pune mintea pe bigudiuri expr. (șc.) a învăța pentru examene

Intrare: bigudiu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bigudiu
  • bigudiul
  • bigudiu‑
plural
  • bigudiuri
  • bigudiurile
genitiv-dativ singular
  • bigudiu
  • bigudiului
plural
  • bigudiuri
  • bigudiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bigudiu

  • 1. Tub mic din metal, material plastic etc., folosit pentru ondularea părului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Își pune părul pe bigudiuri.
      surse: DLRLC

etimologie: