12 definiții pentru bigi-bigi

Articole pe această temă:

bígi-bígi sni [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. II, 167 / E: ns cf tc cici bici] Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul.

BÍGI-BÍGI s. n. (Înv.) Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici.

BÍGI-BÍGI s. n. invar. Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici.

BIGI-BÍGI s. n. invar. Denumire dată unor cofeturi -orientale, de formă cilindrică, făcute dintr-un fel de pastă gelatinoasă (roșie) cu miez de nucă. Coșurile pline de bunătăți, acadele și bigi-bigi pentru plozi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 167.

BÍGI-BÍGI s. n. invar. Denumire dată unor cofeturi orientale făcute dintr-o pastă gelatinoasă (roșie) cu miez de nucă. – Tc. gigi-bigi.

bígi-bígi s. m. – Dulce de gelatină. Tc. cici-bici (Scriban).

bígi-bígi n., fără pl. (turc. ğiği-biği, pompon, egretă, pin aluz. la tremurătură. V. gigea). Fam. Gelatină în formă de fișicurĭ pe care adecalariĭ o vindeaŭ cu 5 bani bucata înainte de 1916.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

bigi-bigi s. m. pl. 1. mere coapte cu glazură de zahăr ars, vândute la bâlci. 2. (glum.) testicule.

Intrare: bigi-bigi
substantiv neutru (N70)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bigi-bigi bigi-bigiul
plural
genitiv-dativ singular bigi-bigi bigi-bigiului
plural
vocativ singular
plural

bigi-bigi

  • 1. învechit Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sugiuc un exemplu
    exemple
    • Coșurile pline de bunătăți, acadele și bigi-bigi pentru plozi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 167.
      surse: DLRLC

etimologie: