8 definiții pentru bieletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bielétă sf [At: DEX2 / P: bi-e~ / Pl: ~te / E: fr bielette] Bielă de dimensiuni mici, la unele motoare sau mașini.

BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielette.

BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biellette.

BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Fr. biellette.

BIELÉTĂ s.f. Bielă de dimensiuni mai mici, articulată la capul unei biele principale, în motoarele cu mai mulți cilindri. [Pron. bi-e-. / < fr. biellette].

BIELÉTĂ s. f. bielă de dimensiuni mici, articulată la capătul unei biele principale. (< fr. biellette)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bielétă (bi-e-) s. f., g.-d. art. bielétei; pl. bieléte

bielétă s. f. (sil. bi-e-), pl. bieléte

Intrare: bieletă
  • silabație: bi-e-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biele
  • bieleta
plural
  • bielete
  • bieletele
genitiv-dativ singular
  • bielete
  • bieletei
plural
  • bielete
  • bieletelor
vocativ singular
plural

bieletă

  • 1. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: