10 definiții pentru bielă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biélă sf [At: PONI, F. 167 / P: bi-e~ / Pl: ~le / E: fr bielle] Organ de mașină în formă de bară rigidă articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers.

BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.

BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.

BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, care face parte din mecanismul de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație sau invers. Vom aduce lumina-n uzini, în inimile noastre, între mașini. Fiecare zvîcnet de bielă va fi Aducător de noi bucurii. VINTILĂ, O. 23. Vezi luciul ăla de la bielă? Eu l-am dat. SAHIA, N. 30. – Pronunțat: bi-e-.

BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, făcând parte dintr-un mecanism de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle.

BIÉLĂ s.f. Organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în altă formă. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle].

BIÉLĂ s. f. organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în alta. (< fr. bielle)

BIÉLĂ ~e f. Organ de mașină în formă de bară, care transmite mișcarea unei alte piese. [G.-D. bielei; Sil. bi-e-] /<fr. bielle

*biélă f., pl. e (fr. bielle). Mec. Pĭesă care comunică și transformă mișcarea uneĭ mașinĭ, ca drugiĭ cei marĭ de fer care se mișcă la roatele locomotiveĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biélă (bi-e-) s. f., g.-d. art. biélei; pl. biéle

biélă s. f. (sil. bi-e-), g.-d. art. biélei; pl. biéle

Intrare: bielă
  • silabație: bi-e-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bie
  • biela
plural
  • biele
  • bielele
genitiv-dativ singular
  • biele
  • bielei
plural
  • biele
  • bielelor
vocativ singular
plural

bielă

  • 1. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Vom aduce lumina-n uzini, În inimile noastre, între mașini. Fiecare zvîcnet de bielă va fi Aducător de noi bucurii. VINTILĂ, O. 23.
      surse: DLRLC
    • Vezi luciul ăla de la bielă? Eu l-am dat. SAHIA, N. 30.
      surse: DLRLC

etimologie: