9 definiții pentru bief


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biéf sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr bief] Porțiune de canal sau de râu între două baraje sau ecluze.

BIEF, biefuri, s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. – Din fr. bief.

BIÉF s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. [Pr.: bi-ef] – Din fr. bief.

BIÉF s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. – Fr. bief.

BIÉF s.n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. [Pl. -furi. / < fr. bief].

BIÉF s. n. porțiune a unui curs de apă, canal între două brațe, ecluze sau baraje. (< fr. bief)

BIÉF ~uri n. Porțiune a unui curs de apă (râu, canal), cuprinsă între două baraje sau ecluze. [Sil. bi-ef] /<fr. bief


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bief
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bief
  • bieful
  • biefu‑
plural
  • biefuri
  • biefurile
genitiv-dativ singular
  • bief
  • biefului
plural
  • biefuri
  • biefurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bief

  • 1. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: