bicromat sn [At: MACAROVICI, CH. 404 / Pl: ~ați, (rar) ~e / E: fr bichromate] 1 Sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. 2 (Îs) -de potasiu Sare cristalizată, portocalie, întrebuințată ca oxidant și colorant.

BICROMÁT, bicromați, s. m. Sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, folosită ca oxidant și colorant. – Din fr. bichromate.

BICROMÁT, bicromați, s. m. Sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, întrebuințată ca oxidant și colorant. – Din fr. bichromate.

BICROMÁT s. m. Sare obținută prin tratarea cu un acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, întrebuințată ca oxidant și colorant. – Fr. bichromate.

BICROMÁT s.m. Sare obținută prin tratarea cu un acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, care se folosește ca oxidant și colorant. [< fr. bichromate].

BICROMÁT s. m. sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ♦ ~ de potasiu = sare cristalizată, portocalie, folosită ca oxidant și colorant. (< fr. bichromate)

BICROMÁT ~ți m. Sare obținută din tratarea cromatului unui metal cu un acid. /<fr. bichromate

bicromát (bi-cro-) s. m., pl. bicromáți

bicromát s. m. (sil. -cro-), pl. bicromáți

BICROMÁȚI (< fr. {i}) s. m. pl. Săruri ale acidului bicromic. ♦ Bicromat de potasiu = sare de potasiu a acidului bicromic întrebuințată ca agent oxidant în chimie, în metalurgie, în ind. sticlei, în gravură, tăbăcărie etc. ♦ Bicromat de sodiu = sare de sodiu a acidului bicromic; se prezintă sub formă de cristale roșii-postocalii, solubile în apă. Înlocuiește bicromatul de potasiu, fiind mai ieftin decît acesta.