14 definiții pentru bicarbonat

bicarbonát sm [At: DA ms / Pl: -ați / E: fr bicarbonate] 1 Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. 2 (Șîs ~ de sodiu) Sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie și în bucătărie.

BICARBONÁT, bicarbonați, s. m. Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat (de sodiu) = sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie și în bucătărie. – Din fr. bicarbonate.

BICARBONÁT, bicarbonați, s. m. Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat (de sodiu) = sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie și în bucătărie. – Din fr. bicarbonate.

BICARBONÁT, bicarbonați, s. m. Sare acidă a acidului carbonic în care unul din atomii de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat de potasiu = sare în formă de pulbere albă, solubilă, întrebuințată în industria chimică. Bicarbonat de sodiu sau (în vorbirea curentă) bicarbonat = sare în formă de pulbere albă, preparată sau aflată în stare naturală în unele ape minerale; se folosește în farmacie și în bucătărie (ca praf de copt).

BICARBONÁT, bicarbonați, s. m. Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat de sodiu sau (în vorbirea curentă) bicarbonat = sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie și în bucătărie. – Fr. bicarbonate.

bicarbonát s. m., pl. bicarbonáți

bicarbonát s. m., pl. bicarbonáți

BICARBONÁT s. (CHIM.) carbonat acid.

BICARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, rezultată prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. ◊ Bicarbonat de sodiu = sare albă solubilă în apă, întrebuințată la prepararea prafului de copt și în farmacie. [< fr. bicarbonate].

BICARBONÁT s. m. sare a acidului carbonic, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. ♦ ~ (de sodiu) = sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt și ca activator al sucului gastric. (< fr. bicarbonate)

BICARBONÁT ~ți m. Sare a acidului carbonic, rezultată din înlocuirea unui atom de hidrogen printr-un metal. * ~ de sodiu sare pulverulentă de culoare albă, folosită în farmaceutică și în bucătărie. /<fr. bicarbonate

bicarbonat n. sare conținând de două ori atâta acid carbonic cât carbonatul neutru: bicarbonat de sodă.

*bicarbonát n., pl. e (bi- și carbonat). Chim. Sare (și în special sare cu bază de sodă) care conține de doŭă orĭ maĭ mult acid carbonic decît carbonatu neutru cu aceiașĭ greutate de bază.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BICARBONÁT s. (CHIM.) carbonat acid.

Intrare: bicarbonat
bicarbonat substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bicarbonat bicarbonatul
plural bicarbonați bicarbonații
genitiv-dativ singular bicarbonat bicarbonatului
plural bicarbonați bicarbonaților
vocativ singular
plural