11 definiții pentru biblic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.

BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.

bíblic, ~ă a [At: (a. 1836) URICARIUL VII, 183 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biblique] 1 Care aparține Bibliei (1). 2 Referitor la Biblie (1). 3 Din timpul Bibliei. 4 Asemănător cu Biblia (1). 5 Străvechi.

BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care ține de biblie, al bibliei, din biblie. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau... mai moi... decît așternutul meu de iarbă. HOGAȘ, M. N. 70. Nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13. ♦ (Substantivat, f.) Învățătură din biblie. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31.

BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care aparține bibliei, privitor la biblie; din timpul bibliei, asemănător cu biblia. – Fr. biblique (<gr.).

BÍBLIC, -Ă adj. Referitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. [< fr. biblique].

BÍBLIC, -Ă adj. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (p. ext.) străvechi. (< fr. biblique)

BÍBLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care țin de Biblie; propriu Bibliei. Nume ~. 2) Care se referă la timpul evocat de Biblie. [Sil. bi-blic] /<fr. biblique

biblic a. 1. propriu Bibliei: stil biblic; 2. relativ la Biblie: Societatea biblică, înființată la Londra în 1804, pentru răspândirea Sf. Scripturi printre popoare.

bíblic, -ă adj. (d. Biblie). Relativ la Biblie. Societate biblică, p. propagarea Bibliiĭ. Stil biblic, care seamănă cu al Bibliiĭ. Adv. Ca de Biblie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bíblic (bi-blic) adj. m., pl. bíblici; f. bíblică, pl. bíblice

bíblic adj. m. (sil. -blic), pl. bíblici; f. sg. bíblică, pl. bíblice

Intrare: biblic
biblic adjectiv
  • silabație: bi-blic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biblic
  • biblicul
  • biblicu‑
  • biblică
  • biblica
plural
  • biblici
  • biblicii
  • biblice
  • biblicele
genitiv-dativ singular
  • biblic
  • biblicului
  • biblice
  • biblicei
plural
  • biblici
  • biblicilor
  • biblice
  • biblicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biblic

  • 1. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau... mai moi... decît așternutul meu de iarbă. HOGAȘ, M. N. 70.
      surse: DLRLC
    • Nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13.
      surse: DLRLC

etimologie: