13 definiții pentru bibazic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBÁZIC, -Ă, bibazici, -e, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.

bibázic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr bibasique] (Chm) Care are două funcțiuni bazice.

BIBÁZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.

BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen putînd fi înlocuiți printr-un metal.

BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique.

BIBÁZIC adj.m. (Despre acizi) Cu doi atomi de hidrogen în moleculă, neînlocuibili printr-un metal. [Cf. fr. bibasique].

BIBÁZIC adj. dibazic. (< fr. bibasique)

BIBÁZIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ acid care conține în moleculă doi atomi de hidrogen, ce pot fi înlocuiți prin atomi de metal; acid biacid. /<fr. bibasique

bibázic, -ă adj. (bi- și bazic). Chim. Se zice despre o sare care conține de doŭă orĭ atîta bază cît sarea neutră corespunzătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibázic adj. m., pl. bibázici; f. bibázică, pl. bibázice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIBÁZIC adj. (CHIM.) biacid. (Substanță ~; acid ~.)

BIBAZIC adj. (CHIM.) biacid. (Substanță ~; acid ~.)

Intrare: bibazic
bibazic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibazic
  • bibazicul
  • bibazicu‑
  • bibazică
  • bibazica
plural
  • bibazici
  • bibazicii
  • bibazice
  • bibazicele
genitiv-dativ singular
  • bibazic
  • bibazicului
  • bibazice
  • bibazicei
plural
  • bibazici
  • bibazicilor
  • bibazice
  • bibazicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bibazic

  • 1. (în) sintagmă Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: biacid dibazic

etimologie: