10 definiții pentru biatomic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biatómic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 48, 81 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biatomique] (Chm; d. o substanță) Care conține doi atomi.

BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -ce, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă este formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Din fr. biatomique.

BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -ce, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Din fr. biatomique.

BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -e, adj. (Despre corpuri simple) A cărui moleculă conține doi atomi. Oxigenul este un element biatomic. – Pronunțat: bi-a-.

BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -e, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Fr. biatomique.

BIATÓMIC, -Ă adj. Cu molecula formată din doi atomi. [Cf. fr. biatomique].

BIATÓMIC, -Ă adj. diatomic. (< fr. biatomique)

BIATÓMIC ~că (~ci, ~ce) v. DIATOMIC. [Sil. bi-a-] /<fr. biatomique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biatómic (bi-a-) adj. m., pl. biatómici; f. biatómică, pl. biatómice

biatómic adj. (sil. bi-a-) → atomic

Intrare: biatomic
biatomic adjectiv
  • silabație: bi-a-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biatomic
  • biatomicul
  • biatomicu‑
  • biatomică
  • biatomica
plural
  • biatomici
  • biatomicii
  • biatomice
  • biatomicele
genitiv-dativ singular
  • biatomic
  • biatomicului
  • biatomice
  • biatomicei
plural
  • biatomici
  • biatomicilor
  • biatomice
  • biatomicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biatomic

  • 1. (Despre o substanță) A cărei moleculă este formată din doi atomi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: diatomic un exemplu
    exemple
    • Oxigenul este un element biatomic.
      surse: DLRLC

etimologie: